Pentru Alexandra Furnea, supravieţuitoare a incendiului de la Colectiv, „este un chin” să vorbească despre faptul că nu s-a schimbat nimic în România, nici după 11 ani. Ea a evidenţiat pe Facebook comentariul pe care l-a scris anul trecut, lăsând să se înţeleagă că lucrurile sunt la fel. „Pentru ca această comemorare să aibă loc, este nevoie ca România să se vindece şi ea de ceva: de corupţie, de dezumanizare şi de impunitate”, sublinia Alexandra. Ea a scris „Jurnalul lui 66 - Noaptea în care am ars”.
"Ce se întâmplă însă când suferi de tulburare de stres posttraumatic într-o ţară ca România, în care acest sistem nervos vulnerabilizat este forţat să coexiste cu corupţia şi cu repetarea periodică a unor tragedii asemănătoare cu cea care te-a nenorocit? Cum conceptualizezi trauma într-o ţară în care, în loc să fie o viziune exagerată asupra riscului vieţii de zi cu zi, "cogniţia disfuncţională" este, de fapt, o reprezentare acurată a stării lucrurilor. Ce faci cu creierul tău rănit, cu trupul tău cicatrizat, când realitatea însăşi este o sechelă? În literatura psihologică, există un tip de traumă numită "de trădare instituţională". Aceasta se petrece atunci când instituţiile menite să te ajute, să te vindece, să te salveze acţionează împotriva ta - te trădează - spre a se proteja. Rezultatul este apariţia sentimentelor de neputinţă şi abandon, care agravează prognosticul celor care dezvoltă tulburare de stres posttraumatic şi îi împiedică să se facă bine. Am căutat mulţi ani un nume pentru frica şi tristeţea pe care le simţeam vizavi de entităţile care ne-au condamnat la chin şi moarte. Când am citit despre trauma de trădare instituţională, am izbutit să dau un nume demonului şi, dacă nu să-l alung, măcar să-l recunosc. Există însă un factor care poate să ajute în mod real recuperarea celor răniţi de astfel de instituţii: justiţia. Dacă oamenilor li se face dreptate, dacă societatea se redresează, dacă se învaţă ceva din ce s-a petrecut, victimele au şanse mai mari să se vindece psihologic. Aşa ceva nu s-a întâmplat pentru noi, cei de la Colectiv. Corupţia care a provocat incendiul nu a fost eradicată. Vinovaţii nu au fost pedepsiţi exemplar. Unii nici măcar n-au fost judecaţi. Cum să ne revenim într-o astfel de lume în care impunitatea are ca rezultat noi şi noi catastrofe?".
"Acest periplu prin iadul altora mă coboară şi-n propriul meu infern"
"Zece ani mai târziu, telefonul meu sună de dimineaţă până seara târziu. Jurnalişti de la diverse trusturi de presă sunt dornici să bifeze subiectul săptămânii. Mă bucur că încă se vorbeşte despre ceea ce s-a întâmplat în data de 30 octombrie 2015, aşa că, deşi ştiu că interesul lor nu este autentic şi se va stinge odată cu încheierea zilei, îi refuz politicos, fără reproşuri. Există un laitmotiv în abordarea lor: "vrem să ne vorbeşti despre faptul că nu s-a schimbat nimic de la Colectiv încoace". Pentru ei, este o constatare seacă. Una care dă bine ca text pentru burtieră. Pentru mine este un chin. Pentru că un astfel de gând - adevărat - îmi răscoleşte trauma şi-mi provoacă o teamă şi-o mâhnire fără margini. Îmi aminteşte toate conversaţiile avute cu aparţinători disperaţi, toate tragediile care s-au petrecut în România în ultimul deceniu, toată iresponsabilitatea şi cruzimea instituţiilor şi societăţii româneşti, care nu s-au îndreptat şi n-au învăţat din suferinţa noastră. Caracal. Piatra Neamţ. Matei Balş. Reşiţa. Azilele groazei. 2 Mai. Crevedia. Moartea lui Sebi Lungu. Cazul Laviniei. Spitalul "Sfânta Maria" din Iaşi. Rahova. Bărbatul ars de la Spitalul "Bagdasar Arseni", ale cărui plăgi au fost ignorate până la moarte. Toate tragediile zilnice, anonime, care nu ajung la noi. Acest periplu prin iadul altora mă coboară şi-n propriul meu infern, unde tavanul încă arde, iar pielea este desprinsă de trup cu dinţi de silicon. Fără anestezie".
În seara de 30 octombrie 2015, câteva sute de tineri se aflau în clubul Colectiv din fosta fabrică Pionierul din Bucureşti, unde asistau la concertul trupei rock Goodbye to Gravity, care îşi lansa albumul "Mantras of War". La ora 22.32, în timpul concertului izbucneşte un incendiu din cauza unor artificii de pe scenă, iar focul se extinde rapid în câteva secunde.
În acea noapte, 27 de tineri şi-au pierdut viaţa, iar alţi 162 au fost răniţi şi transportaţi la unsprezece spitale din Bucureşti. În săptămânile care au urmat, 37 dintre supravieţuitori au murit în spitale. În vara lui 2016, un alt supravieţuitor din Colectiv, a cărui prietenă şi-a pierdut viaţa în incendiu, a murit. Bilanţul - 65 de morţi. Tânărul, a cărui prietenă a murit în Colectiv, s-ar fi sinucis. "Este vorba de un băiat ale cărui traume au continuat, aşa cum continuă în cazul tuturor victimelor din Colectiv", spunea atunci Eugen Iancu, preşedintele Asociaţiei Colectiv.
În 3 noiembrie 2015, mii de oameni au ieşit în stradă şi au cerut demisia premierului Victor Ponta, a vicepremierului Gabriel Oprea şi a primarului sectorului 4, Cristian Popescu-Piedone. A doua zi, Victor Ponta a demisionat. Tot atunci, şi-a anunţat demisia şi primarul sectorului 4, Cristian Popescu Piedone.
Medikatv.ro
